anotimp de tranziţie

Frigul ăsta îmi provoacă dor. Mi-e dor de orice, retrăiesc clipe şi mă gândesc la cele pe care urmează să le trăiesc. Cert e ca aici nu sunt.

Nu sunt aici nici pentru mine, nici pentru el. În zilele astea, nimic din interiorul meu nu vrea să comunice cu exteriorul.

Chiar dacă afară era încă întuneric, de dimineaţă m-am trezit mai devreme decât de obicei, pe principiul cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge. Mi-am spus că frigul ăsta nu mă poate doborî, trebuie să-i fac faţă. Zis şi făcut, ritualul cafelei a fost altfel decât de obicei, mi-am pus pulovărul roz, m-am dat cu parfumul preferat doar doar se va înveseli ea atmosfera cumva. Pentru moment, nu îmi mai era somn, parca nici toamna asta târzie nu mai părea aşa de urâtă. Am ieşit din casă, ploaia s-a încăpăţânat să mă stropească puţin, dar mi-am spus: nu-i nimic, azi am puloverul roz, m-am dat cu parfumul preferat, am băut şi cea mai bună cafea, deja toată fiinţa mea luptă împotriva ta!

Până aici aţi putea spune că am reuşit, dar….. Am ajuns la birou, cum deja cafeaua o băusem acasă, m-am gândit că un ceai ar fi perfect pentru ora asta matinală. Am preparat ceaiul. În încercarea mea de a-mi încălzi mâinile pe cana fierbinte mi-am amintit de iarna trecută. Stăteam la capătul pârtiei triumfători după coborârile bine executate şi savuram un vin fiert aromat, apoi o cioco caldă.

Aşa am constatat că nu mă încadrez în peisajul ăsta. Ba mi-e dor de vară, plajă şi soare, ba abia aştept să ningă.

Voi cum vă împăcaţi cu anotimpul ăsta de tranziţie?

PS: Înainte totuşi să ningă mi-ar plăcea să ajung la Braşov să-mi pun papuceii de iarnă, tare mi-e că iarăşi prind prima zăpadă pe Predeal.

This entry was posted in ..... Bookmark the permalink.