Hoinărind printre norii de cenuşă

Tristesse

Posted in .... | Comments Off on Hoinărind printre norii de cenuşă

Un nou început…

Jucatorul de iubiri

Nu am mai scris de-o veşnicie. Am vrut să scriu lucruri frumoase dar gândurile mi-au fost luate prizoniere.

Am vrut să scriu citate celebre dar nu le-am găsit pe cele mai potrivite.

Am vrut să compun un cântec dar nu vroiam să fie trist.

Aşa am ajuns să scriu despre dileme, lucruri reale, oameni frumoşi care m-au iubit, oameni ce m-au rănit. Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme starea asta. Starea în care te simţi atât de puternic încât nimic nu te poate doborî. Atunci când simţi că este cel mai bine să nu mai simţi, să fii tu cu tine. Să treci peste dileme fără să încerci să le găseşti răspunsuri.

Nu sunt tristă şi nici nu plâng, nu sufăr dar nici nu-ţi mai zâmbesc. Plutesc undeva printre norii de cenuşă.

Posted in .... | Comments Off on Un nou început…

Liric

Recunosc că nu am avut niciodată curiozitatea să citesc o poezia de-a domnului Păunescu. Astăzi am primit un mail cu versurile astea, mi s-au părut foarte interesante. Nu-i aşa domnilor?….doamnelor?

CHEIA
                              de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa…
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern..

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si… basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta …
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa…

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
“Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
“Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei… o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se loveasca cheia si sa fie…… jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

‘Geaba-ncerci, ‘geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia “sol” si cheia “fa”,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.

Si… zicind cum zic batranii…. la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea…  *”AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!”*

 

 

Posted in .... | Comments Off on Liric

anotimp de tranziţie

Frigul ăsta îmi provoacă dor. Mi-e dor de orice, retrăiesc clipe şi mă gândesc la cele pe care urmează să le trăiesc. Cert e ca aici nu sunt.

Nu sunt aici nici pentru mine, nici pentru el. În zilele astea, nimic din interiorul meu nu vrea să comunice cu exteriorul.

Chiar dacă afară era încă întuneric, de dimineaţă m-am trezit mai devreme decât de obicei, pe principiul cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge. Mi-am spus că frigul ăsta nu mă poate doborî, trebuie să-i fac faţă. Zis şi făcut, ritualul cafelei a fost altfel decât de obicei, mi-am pus pulovărul roz, m-am dat cu parfumul preferat doar doar se va înveseli ea atmosfera cumva. Pentru moment, nu îmi mai era somn, parca nici toamna asta târzie nu mai părea aşa de urâtă. Am ieşit din casă, ploaia s-a încăpăţânat să mă stropească puţin, dar mi-am spus: nu-i nimic, azi am puloverul roz, m-am dat cu parfumul preferat, am băut şi cea mai bună cafea, deja toată fiinţa mea luptă împotriva ta!

Până aici aţi putea spune că am reuşit, dar….. Am ajuns la birou, cum deja cafeaua o băusem acasă, m-am gândit că un ceai ar fi perfect pentru ora asta matinală. Am preparat ceaiul. În încercarea mea de a-mi încălzi mâinile pe cana fierbinte mi-am amintit de iarna trecută. Stăteam la capătul pârtiei triumfători după coborârile bine executate şi savuram un vin fiert aromat, apoi o cioco caldă.

Aşa am constatat că nu mă încadrez în peisajul ăsta. Ba mi-e dor de vară, plajă şi soare, ba abia aştept să ningă.

Voi cum vă împăcaţi cu anotimpul ăsta de tranziţie?

PS: Înainte totuşi să ningă mi-ar plăcea să ajung la Braşov să-mi pun papuceii de iarnă, tare mi-e că iarăşi prind prima zăpadă pe Predeal.

Posted in .... | 2 Comments

Şi totuşi…

Felicitări Gabi!!!

Posted in .... | Comments Off on Şi totuşi…

Un pic de monden

Acum chiar că a venit toamna. Astăzi am scos din cutiuţă pantofiorii închişi, şi ceva mai grosuţ cu mânecă lungă. Am simţit răcoarea de cum m-am trezit, afară era încă întuneric.

Pe blog nu am mai zăbovit de mult, motive ar fi suficiente: ocupată cu evenimentul care s-a încheiat cu bine, ocupată cu timpul cât mai bine dozat din week-end, sau pur şi simplu o lipsă acută de dispoziţie sau inspiraţie.

Cafeaua de astăzi nu are gust, a reuşit doar să-mi amintească că sunt la serviciu, că e luni şi că treaba este la câteva sorbituri distanţă. În timpul ăsta răsfoiesc puţin presa mondenă. Şi cum a fost un week-end plin, site-urile de specialitate ne îmbie cu tot felul de titluri. Pamela Anderson a stat doar câteva ore la petrecerea Playboy iar Mihai Morar s-a pozat cu ea. Gurile rele (Sânziana Buruiana şi Simona Senzual) spun că vedeta pare cam bătrână şi mai ales artificială. Ce altceva ar putea să spună fetele care întruchipează „naturaleţea” la noi? Nu că aş fi fan Pamela, dar totuşi, doamna are o vârstă pe care nu o arată indiferent de operaţiile pe care le are. Având în vedere că sunt peste 40 de ani se acceptă.

Daniela Crudu nu o suportă pe Pamela, până la urmă e opţiunea ei, Oane Lis va merge la sală regulat, în sfârşit! Luciu va îmbrăca rochia de mireasă iar Radu Vâcan vrea femeia naturală şi cu simţul umorului. Şi în sfârşit ajung şi la ştirea bombă: alea două a lui Bote au făcut show la Le Gaga în cadrul concursului „Cea mai sexy vampiriţă”.

Ştirea asta o voi detalia din nouă motive: 1. am fost la show, 2. am fost implicată indirect printr-o amică care a participat şi ea la concurs.

Să începem cu show-ul, probabil că părerea celor mai mulţi participanţi mai ales de sex masculin ar fi: super tare, excelent, nemaivăzut, eu pot să spun că a fost o mare porcărie. Un concurs regizat încă de la începuturi. Nu înţeleg de ce a trebuit să se mai organizeze un concurs pentru a le alege tot pe „scumpele” şi „dragele” noastre vedete: Drăguşin, Bercaru, Jurca şi mai nou câştigătoarea de la Burlacul, a doua blondă a lui Bote.

Trist este că la noi nu mai au nicio şansă fetele cu adevărat frumoase care duc o viaţă normală. Acele fete care nu respiră zilnic aerul de vedetă de capitală. Fete care nu au pozat goale în nicio revistă, nu sunt în preajma lui Bote, sau a vreunui magnat. Pentru mulţi dintre noi e nesemnificativ acest amânunt. Ai zice ce mă priveşte pe mine cine pleacă la Vegas, eu am probleme importante. Dar speranţele fetelor care participă? Cum te simţi oare când eşti prima la numărul de voturi, toată lumea te încurajează, tu ai încredere în şansele tale şi de-odată te trezeşti pe catwalk într-o rochie simplă neagră. Spun asta pentru că de la parada rochiilor de seară puteai să le distingi pe câştigătoare, erau altfel: purtau rochiile spectaculoase iar timpul de defilare era semnificativ mai mare.

În astfel de condiţii ce rost mai are să te implici sau să participi la competiţii de genul?

Îmi pare tare rău pentru Gabi, braşoveanca noastră, ar fi meritat să câştige, nu pentru excursia la Vegas, şi toate celelalte pe care le-a văzut deja ci pentru că merita!!! Spuneţi şi voi : http://www.vampirenes.com/en/contestant/gabriela-draghici/

Posted in .... | Comments Off on Un pic de monden

Scopul

Mulţi dintre noi credem că în viaţă toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Ăsta este textul cu care ne liniştim prietenii când trec printr-un impas. Cu asta ne încălzim sufletele când totul se derulează împotriva noastră.

De obicei ţi se întâmplă ca după un eşec sau o dezamăgire, lucrurile să se îndrepte, să răsară soarele, să începi să găseşti răspunsuri. Ţi se pare că toate problemele peste care ai trecut te-au întărit. Acum eşti mult mai puternic. Ba mai mult ajungi să crezi că e mai bine aşa. Acela este momentul în care găseşti răspunsuri la toate întrebările pe care ţi le-ai pus. Ajungi să trăieşti din nou. Ajungi să simţi, să crezi că într-adevăr cineva acolo sus te iubeşte.

O să crezi în drumul pe care noua viaţă tocmai ţi-l croieşte. O să fii optimist. O să împarţi zâmbete. O să munceşti cu spor. Zilele o să zboare, la fel anotimpurile, anii.

Ai putea crede că eşti cea mai norocoasă persoană de pe planeta asta. Până când vei întâmpina alte şi alte probleme, pe care le vei rezolva similar.

Dar ce ne facem atunci când timpul trece peste noi, problemele şi ele, dezamăgiri, eşecuri ale căror răspunsuri şi scopuri nu le găsim?

Posted in .... | Comments Off on Scopul

clipe faine

Pe hărţile prognozei meteo vara încă domină şi cu toate astea eu am amuţit.

Au trecut câteva zile de când nu mi-am mai dat întâlnire cu blogosfera. Astăzi revin şi spun, ce de lucruri se pot întâmpla în câteva zile, ore, sau mult mai bine spus clipe.

Evenimentele s-au derulat prin faţa ochilor mei ca şi când aş fi aterizat pe o scenă de film. În privinţa filmului, nu mă pot pronunţa, nu pare a fi un film prost, dar nici unul extraordinar. Ceea ce-l diferenţiază de altele este noutatea.

Weekend-ul ăsta m-am întâlnit cu oameni pe care nu i-am văzut de secole. Oameni care-mi erau deosebit de dragi. A fost o reîntâlnire reuşită. Am schimbat impresii, am analizat fizionomii  şi cel mai interesant, marea dilemă a părinţilor noştri: cine cu cine seamănă?

A fost un weekend fain în adevăratul sens al cuvântului.

Posted in .... | Comments Off on clipe faine

Oamenii noştri

Viaţa ne este mereu invadată de oameni. Există mai multe categorii. Eu îi ador pe cei misterioşi. Ne atrag cu o privire, ne cuceresc prin farmecul cuvintelor lor, sau pur şi simplu au un “ceva al lor”. Apoi sunt cei care nu ne spun nimic, aceia cu care nu putem discuta mai mult decât cum este vremea, sau ce trafic infernal am străbătut spre serviciu. Şi aceştia trebuie apreciaţi. Mai sunt şi cei al căror suflet emite căldură, a căror ochi zâmbesc fără motiv. Ei sunt o categorie pe care ţi-o doreşti lângă tine. Sunt plini de umor, optimism, şi voie bună. 

Probabil că de cele mai multe noi ne alegem oamenii de care dorim să fim înconjuraţi. Ne dorim persoane asemeni nouă, care să ne completeze sau dimpotrivă să ne tempereze. Ne place să spunem că ei sunt oamenii noştri. Alături de ei dorim să ne petrecem timpul liber, să vizionăm un film, să dansăm până în zori, să ascultăm o muzică bună, sau sa bem o cafea aromată dis-de-dimineaţă.

Am încercat să nu aduc în discuţie categoria de relaţie în care suntem implicaţi cu aceşti „ai noştri”. În momentul în care aceste raporturi sunt bine definite ajungi să-ti creezi propriile tipare ale oamenilor tăi. Ajungi să-i cunoşti dintr-o privire pe cei compatibili. O să-i iubeşti poate nu pentru ce sunt ei ci pentru că se încadrează perfect în tiparul creat de tine. Imaginea pe care tu ţi-ai format-o despre viitor, se potriveşte perfect cu el sau ea.

Te-ai întrebat vreodată dacă el sau ea nu sunt cumva doar proiecţiile tale?

Posted in .... | Comments Off on Oamenii noştri

Are cineva chef de serviciu? atunci să fie o vacanţă!!

Este luni, muncim cu spor, zâmbim, socializăm. Suntem trişti că se termină vara, dar bucuroşi că se apropie iarna. Vom profita între timp şi de toamnă. Nu am vrut noi să nu mai fie caniculă?

Până la urmă cui îi pasă cum este vremea atâta timp cât este în concediu, cât îşi petrece timpul cu cei dragi, cât face o mulţime de lucruri minunate.

Dar, între timp, majoritatea dintre noi ne-am întors la serviciu după o vară plină. Oraşul şi-a revenit la normal, aglomeraţie, nervi, claxoane.  Numai noi nu ne găsim locul. Este ca în melodia “Azi nu”, “Noi nu, nu acum, nu aici…”. Ne mişcăm greu şi până la biroul de lângă. Încă ne mai uităm la pozele din vacanţă. Unii dintre noi ne facem planuri pentru următoarea, cu multă zăpadă… Yeiii… abia aştept.

Per ansamblu, nici măcar nu mai roboţim ca înainte de vacanţă, acum tragem de noi şi încercăm să ne revenim la normal. Nu mai spun de astenia de toamnă care ne va lovi şi ea pe la sfârşitul lui septembrie. Cert este că şi atunci vom avea nevoie de o vacanţă.

Şi uite aşa de la anotimp la anotimp ne dorim o altă vacanţă, una şi mai lungă, şi mai îndepărtată, cu şi mai multă adrenalină.

Să ridice mâna cel al cărui scenariu este diferit de al meu.

Posted in .... | Comments Off on Are cineva chef de serviciu? atunci să fie o vacanţă!!